Nu imaginea vieţii pe care avem s-o mai trăim de-acum înainte ne inspiră groaza de moarte, ci viaţa pe care am trăit-o până acuma. Când ne gândim la moarte nu ni se răzvrăteşte fiinţa din cauza planurilor pentru viitor, ci din cauza cântecului duios al amintirilor. Toţi acei care au fost rând pe rând noi, îi purtăm în fundul sufletului nostru ca într-un mormânt. Dispariţia acestui mormânt viu, în care zac cei ce au fost noi, ne inspiră groaza de moarte. De aceea oamenii lipsiţi de sentimentul trecutului sunt mai bravi în faţa morţii.

În viaţă fiecare purtăm un steag pe care e scris cu litere mari: Eu!

Culmea discreţiei este să ştii să-ţi ascunzi discreţia.

Animalele casnice devin pentru unii din noi persoane, faţă cu care simţim că avem îndatoriri sociale şi morale.

Sufletele de rând dau altora tocmai contrariul de ceea ce cer de la alţii.

Realist în observaţie şi idealist în aspiraţii -- este fizionomia sufletelor bine organizate.

Nu clădi pe nisip, nu clădi pe ipoteza sentimentelor altora pentru tine, bune sau rele.

Nu ofensa nici pe cea mai castă femeie purtându-te cu dânsa ca şi cum nu ar prezenta nici o primejdie pentru cinstea ta. >>>>

• tratatele sunt acorduri ce pot fi respectate sau nu;
• motorul oricarei actiuni umane vizeaza un rezultat personal, adica are in vedere un interes;
• adevarata politica se face in spatele usilor inchise;
• cei mici ii pot rasturna pe cei mari daca sunt hotarati si nu se tem;
• diplomatia este arta inselarii;
• celor mari nu le pasa de cei mici decat daca le servesc interesele;
• vorbele au darul de a ascunde adevaratele intentii;
• cand cineva a tradat o data, va mai trada si a doua oara;
• politica vizeaza un interes partizan;
• o natiunie este slaba sau puternica daca cei care o compun au sau nu acelasi crez;
• cei fara vointa asculta de vointa celorlalti;
• cei mari si puternici nu se simt indreptatiti sa-si respecte promisiunile date celor mici si slabi;
• singurul dusman al cuiva se afla in sine insusi, cu altele cuvinte, orice imparatie se surpa din interior;
• nu intotdeauna cel mai bun castiga;
• aliantele sunt efemere, ele se fac si se desfac in functie de interese;
• cand un dusman nu exista el este inventat pentru a se justifica actiunile de dominatie;
• politica e cinica, nu morala;
• cei care stau mai mult cu nasul in carti cunosc viata tot din carti;
• realitatea este mai intotdeauna altceva de cum ne-o imaginam noi;
• si cei tari au slabiciuni de care pot profita cei slabi;
• adevarul nu se afla la suprafata, ci inauntru;
• un strateg adevarat isi calculeaza fiecare miscare, el lunand in calcul, atat posibilitatea reusitei, cat si pe cea a esecului;
• fiecare are pretul lui, si numai prostii se vand pe nimic;
• atunci cand ai in vedere un singur lucru, le excluzi pe celelalte din campul vizual;
• pentru a avea o viziune de ansamblu asupra unei imagini, trebuie sa privesti imaginea in totalitatea ei;
• cel care are in vedere padurea pierde copaci, iar cel ce priveste copacii pierde padurea;
• nimeni nu-i invincibil;
• pe cel tare, dar mandru, il asteapta caderea;
• cel ce-si pune ouale in acelasi cos risca sa le sparga pe toate;
• zidul pe care armele nu-l pot distruge, doar banii il mai pot surpa;
• un bun strateg ia in calcul toate variantele posibile si imposibile, avand pentru fiecare un plan de contracarare;
• credinta nezdruncinata in ceva sau cineva face ca imposibilul sa devina posibil;
• un pas inapoi nu inseamna neaparat lasitate, ci o miscare strategica daca se are in vizor victoria finala;
• cel ce se increde prea mult in oameni risca sa cada odata cu ei.

Prostia nu iartă pe nimeni dintre muritori.

Prostia  nu ţine cont de studiile cuiva, căci ea se distribuie uniform în toate mediile sociale.

Îmi e mai simpatic prostul fără carte decât prostul profesor universitar.

Pintre multele hibe ale democraţiei este şi acela că proştii au libertate de exprimare.

L-am bănuit de port ilegal de inteligenţă!

Nu e inteligent, doar se preface!

Atunci când privighetorile işi deapănă trilul se va gasi întotdeauna o cioară să croncăne.

Prostul nu se lasă până nu iese cu orice preţ în faţă, astfel ca toţi să vadă că nu e altul mai prost ca el.

Proştii nu-i alegi, se aleg singuri.

Am faţă de proşti aceaşi compătimire pe care o am faţă de bolnavii incurabili.

Prostia la unii îmbracă forme morbide.

Beţivul se mai trezeşte din beţie, dar prostul niciodată din prostie.

Prostul e un ipohondru ce-şi imaginează că suferă de inteligenţă.

Degeaba îi spui prostului ca e prost, că el va căuta să-ţi demonstreze cât de deştept e el în prostia lui.

Prostul întâi vorbeşte, apoi gândeşte.

Prostia se tratează cu indiferenţă.

Prostul o ia pe arătură spunând că astfel va culege mai repede roadele semănate.

Nu-i răspunde prostului după prostia lui, căci nici pe el nu-l vindeci de prostie, şi nici tu nu devii mai inteligent.

Priveşte-l cu îngăduinţă pe prost, căci prostia lui e fără leac.

Prostul se crede original.

Nu tăia craca de sub un prost, că şi-o va tăia singur.

Prostul va căuta întotdeauna să-şi dovedească prostia.

Dacă te iei la ceartă cu un prost ajungi sa te molipseşti de prostia lui.

Prostul se leagă la ochi şi se aruncă singur în groapă.

Într-o lume a proştilor e o prostie să te dai inteligent.

Nu face vânt unui prost, căci va cădea singur.

Fiecare are prostia lui, diferenţa constând în proporţia dintre inteligenţă si prostie.

Prostul până nu-şi dovedeşte prostia nu se lasă.

Prostul se urcă pe prajină să crească în înalţime.

Dacă nu ar fi proştii, prin ce s-ar evidenţia deştepţii?

Nu cere recunoştinţa valorii proprii unor proşti, căci ei te vor considera unul de-al lor.

Prostul crede că adevarul e relativ si inteligenţa lui e absolută.

Degeaba încerci să-i arăţi unui prost că armasarul nu e măgar, că el te va contrazice făcând ca unul.

Prostia îşi are originea în maimuţăreală.

Întotdeauna ai ce învaţa de la un prost.

Prostul e un bun pedagog de la care cel deştept are ce învăţa.

Dialogul cu un prost e monolog.

Prostul va găsi întotdeauna ceva de făcut acolo unde treaba e gata.

Prostul ce recunoaşte pe altul mai deştept ca el nu e chiar prost.

La şcoala prostiei toţi sunt premianţi.

Mai bine un deştept beat, decât un prost treaz.

Cei mai enervanţi proşti sunt insistenţii.

Ce şcoala ai absolvit? Prostologia.

Prostul se rade în cap de teamă să nu se umple de păduchi.

Prostul care-şi declamă prostia mai are şanse de vindecare.

Prostul nu e neapărat un tip încet la minte.

Rostul testelor de inteligenţă nu este acela de a arăta cât suntem de inteligenţi, ci acela de a ne arăta că există alţii mai proşti ca noi.

Singurul leac împotriva prostiei este moartea.

Prostul ascultă doar de prostia lui.

Prostul îşi alege cărţile după strălucirea coperţilor.

Prostul crede că inteligenţa se poate cumpăra.

Prostul vorbeşte cînd deştepţii tac.

"Fii realist!", îţi spune prostul când nu-i recunoşti lumea ireală.

Prostul crede ca inteligenţa e direct proporţională cu averea.

"Oamenii de o tristete profunda se dau de gol cand sunt fericiti. Ei au un fel de a se crampona de fericire de parca ar vrea sa o zdrobeasca din gelozie, dar ei stiu foarte bine ca ea le va scapa printre degete." - Nietzsche (sper ca i-am scris bine numele)

Privind prin prisma conceptiilor proprii, fericirea este acel absolut care este foarte probabil sa ma induca intr-o stare de delir, ceea ce in cele din urma ma poate determina sa dau cu piciorul adevaratei fericiri, tocmai pentru ca este atat de sublima incat nu o pot intelege si in acelasi timp sa o conserv.
Vad fericirea - aceasta enigma pe care imi este imposibil sa o detin, desi paradoxal o am - ca pe o esenta ce intradevar ma insufleteste. Noi oamenii tindem sa adoptam o stare de letargie emotionala, fiind captivii lucrurilor efemere, pentru ca nu constientizam ca fericirea este printre noi si ca daca am avea capacitatea extrasenzoriala, de a vedea dincolo de aparente, ne-ar fi mai usor sa fim "vii". Ca si mine, probabil, mai sunt si alte persoane... sau... poate nu, poate ca doar eu vad in maniera aceasta lucrurile.
Dar suntem oameni... si asta ne ocupa tot timpul... cautam raspunsuri la intrebarile care deja au raspunsul lor bine definit, insa suntem prea incatusati de cotidian sa vedem ca raspunsul este in noi... in inima noastra... dar pana la urma oare putem sa ne definim pe noi ca oameni? Oare putem da o definite concreta in ceea ce priveste omul?... Poate doar atunci cand vom fi capabili sa dam acest raspuns vom putea elibera raspunsul fericirii, care pentru inca o buna perioada ramane sechestrat intr-un colt intunecat al fiintei noastre.
De aceea consider ca si aceste randuri pe care le-am asternut sunt inutile in explicatia acestui absolut vital numit FERICIRE.

Un text inca neslefuit ci doar gandurile ei asternute grabit pe o foaie.

Autor: Cranta Ionela Emilia aka Nelly :)

Gaseste-ti modul si momentul potrivit pentru a-ti exprima parerile. In special atunci cand faci referire la un subiect sensibil pentru persoana cu care vorbesti. Aaa... si nu e neaparat nevoie sa iti exprimi opiniile daca nimeni nu ti le cere.

Sunt doar nervoasa pe cineva... o sa-mi treaca curand...

2) Xenofobu e tot un fel de ungur?

3) Nu exista de fapt pricolici? 

4) Altceva mai bun nu am gasit de scris? 

"Drumul barbatilor spre culmi este strajuit si de semafoare feminine."

"De la Adam incoace, cam tot ce ne place ni se opreste in gat."

"Cand o femeie afirma ca nu si-a inselat nicodata sotul, este foarte greu de inteles daca o spune cu mandrie sau cu regret."

"Adulterul nu este decat o dragoste ilicita."

"In dragoste, SOS inseamna , de regula, prea tarziu."

" In istoria oricarei iubiri exista un balcon ca al Julietei, pe care mai tarziu se intind rufe."

" Este la moda iubirea in editii prescurtate."

" De mii de ani, iubirea are cam aceeasi partitura. interpretii sunt insa mereu altii."

" Saptamana chioara - adica perioada cand ingerul pazitor al barbatului se afla in concediu."

" Femeia nu trebuie sa fie inoportun de frumoasa si nici barbatul ostentativ de inteligent."

" Dragostea poate fi lava clocotita la saizeci de ani, dar si supa reincalzita la douazeci."

" Iubirea ca in romane? Deci un plagiat."

(F.M. Dostoievski)

(Dostoievski, Despre literatura si arta, Cartea Romaneasca)

2. Copiii întâi ridică două degete răsfirate, ca şi cum ar proclama victorie. Unii îşi agită degetele, eu-eu-eu, în timp ce alţii, mai rafinaţi, le ţin lipite încremenit. În timp se ajunge la ridicarea unei palme deschise, ca pentru a arăta intenţiile bune şi, mai târziu, se ridică direct în picioare când vor să spună ceva. În final încep doar să vorbească de jos. Regulile şcolare de politeţe se internalizează şi se rafinează, ca toate celelalte.

3. Mă simţeam ca un poet sensibil într-un film comunist: genul ăla de personaj care, în condiţii austere, e primul care se sinucide.

Comentati!

Eu ash spune mai corect asha: "Daca nu intzelegi SHI eshti barbat eshti prost. Daca nu intzelegi SHI eshti femeie eshti proasta, ceea ce e shi mai rau. Sau supernashpa."

"Oamenii care iti creaza asteptari si dupa aia te dezamagesc sunt supernashpa."

Ghiciti Ganditorul!